Conacul Zamfira este strâns legat de istoria Mănăstirii Zamfira din România. Această moșie istorică a fost inițial întemeiată de Zamfira Apostoli, văduva lui Manoil Apostol, un om de încredere al lui Constantin Brâncoveanu. După moartea soțului său, Zamfira a dedicat terenul pentru mănăstire și conac. De-a lungul timpului, moșia și zona înconjurătoare au căpătat o importanță deosebită atât din punct de vedere religios, cât și arhitectural, conacul fiind ulterior integrat în complexul monastic mai mare.

Această zonă, situată în apropiere de Prahova, a devenit renumită pentru patrimoniul său religios și cultural, în special prin restaurarea Mănăstirii Zamfira și contribuțiile artistice ale unor renumiți artiști români, cum ar fi Nicolae Grigorescu, care a pictat frescele în mijlocul secolului al XIX-lea.